Info Harghita »
*Miercurea Ciuc - Istoric

Biserica romano-catolică Sfânta CruceÎn anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea la expediţia militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea fără acordul Porţii. Despre atacul împotriva oraşului ne informează vestitul călător şi istoriograf turc Evlia Cselebi, ca martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: "Păgânii ... au jefuit tot Ciucul".
În anii 1650, 1665, 1677 şi 1707 în Miercurea-Ciuc s-au ţinut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituţiilor acesteia. În şedinţa din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (act. jud. Covasna) unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I., conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721 în oraş au existat 49 gospodării şi în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr ridicându-se la 450.
Teleki József, în jurnalul său de călătorie menţionează că în Miercurea-Ciuc în anul 1799 erau 83 de case. Jozef Bem, generalul revoluţiei paşoptiste numeşte în fruntea trupelor din Secuime pe Gál Sándor, cu reşedinţa în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluţionară mai multe batalioane formate aici.
În anul 1849 vizitează oraşul şi poetul revoluţiei, Sándor Petőfi, care în scrisoarea trimisă soţiei sale, Julia, scrie: "Împrejurimile Miercurea-Ciucului şi a Târgului Secuiesc sunt minunate".
Începând din mijlocul secolului al XIX-lea au fost anexate oraşului: Martonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar în 1930 Jigodin, în 1959 Şumuleu Ciuc şi Topliţa Ciuc.
În anul 1878 Miercurea-Ciuc a devenit reşedinţa comitatului Ciuc.
Calea ferată dată în folosinţă la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea oraşului. Se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de industrie uşoară şi de construcţii de maşini. În anul 1888 se reconstruieşte spitalul, în 1898 se termină construcţia clădirii Primăriei, iar în 1911 clădirea actualului Liceul Márton Áron în care se mută şcoala medie înfiinţată în Şumuleu în 1630.
În anul 1910 au trăit în oraş 3.701 persoane, iar în anul 1930 Miercurea-Ciuc avea 4.807 locuitori. Miercurea-Ciuc şi după cel de al II-lea război mondial a rămas centrul regiunii, în 1968 devenind reşedinţa judeţului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forţată a oraşului, ducând la modificări semnificative în structura populaţiei oraşului. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992 populaţia oraşului este de 46.029 persoane.
Din planul oraşului amintind de litera T pe vremea lui Orbán Balázs în zilele noastre a rămas doar partea orizontală, adică strada Petőfi cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din str. Petőfi au fost construite la sfârşitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.
Dintre cele mai importante clădiri civile ale oraşului amintim cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (care a fost construită original ca sediu al comandamentului trupelor de grăniceri) şi spitalul de boli contagioase, amândouă construite pe la sfârşitul anilor 1700. Clădirea Primăriei a fost construită în 1888 şi aici a funcţionat sediul comitatui Ciuc. După revoluţia din 1848 s-a construit spitalul vechi aflat lângă cetatea Mikó.

Palatul Justiţiei a fost construit în 1905, iar Liceul Márton Áron s-a dat în folosinţă în 1911. Pe timpul celui de al doilea război mondial s-a construit Hotelul Harghita (astăzi aparţine Jandarmeriei) iar între cele două războaie mondiale clădirea Băncii Naţionale. Casa de Cultură Municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial Vákár Lajos în 1970, Spitalul Judeţean şi Policlinica în 1972, Galeria Nagy Imre în 1973, clădirea Consiliului udeţean, Casa de Cultură a Sindicatelor şi Universităţii Sapientia în 1986.

Sursa:http//www.wikipedia.org